Mi-am facut cuptor din caramida

 

Imi place sa mesteresc, am capatat obiceiul de mic de la tata, se intorcea de la serviciu si pana noaptea tarziu muncea prin curte sau lucra in atelier, construia tot felul de inventii si masinarii, care mai de care mai ingenioase. Daca el a reusit  sa inventeze si sa inoveze atat de multe , in epoca in care singurele surse de informare erau bibliotecile, librariile sau exemplul personal al altora, eu ce scuza as mai avea sa nu imi duc la bun sfarsit visurile, acum cand mai toate informatiile de care am nevoie se afla la un click distanta?

 

Am calatorit suficient de mult prin alte tari si le-am mancat bucatele, in opinia mea acum romanii mananca cea mai proasta paine! Imi amintesc painea cu maia pe care o facea Mamaia Cristina, se trezea de la ora 3 si framanta in mai multe randuri aluatul dupa care il baga in cuptorul de caramida, dimineata ma trezeam in aroma de paine coapta care era atat de intensa incat ajungea din curte pana in casa. Bunicul meu din partea mamei, Tataia Petre, tamplar de meserie si brutar de nevoie, isi facea tot singur painea si de cate ori mergeam in vacante la el ii ceream un colt de paine, luam o bucata de branza cu mine si fugeam in gradina unde ma opream in randurile de rosii. ma asezam pe buturuga pe care statea cand lega sau copilea rosiile si nu plecam de acolo pana nu mancam toata branza, impreuna cu rosiile din acelea care nu mai exista acum, dulce-acrisoare si cu coaja subtire si crapata, cu multa zeama si multe seminte, rosiile-rosii.

Nostalgie sau nu, cert e ca paine asa buna nu am mai mancat de atunci, iar painea care se gaseste la orice brutarie de cartier sau supermarket e o gluma proasta, o mananc doar pentru ca m-am obisnuit cu ea insa e plina de chimicale, agenti de crestere si de afanare si multe alte maimute care nu au nicio treaba cu painea cinstita si gustoasa.

 

Pe langa mestereala mai am o pasiune care a inceput sa isi puna amprenta asupra siluetei mele de dansator de flamenco, mancatul! Si nu mancatul de ceafa cu cartofi prajiti de la fast food ci mancatul de lucruri gustoase, cu origini sanatoase, mancaruri gatite cu pasiune si fara prea multe “minciuni” si arome artificiale. Iar de cand avem si un copil doi copii am inceput sa aleg cu si mai multa grija ceea ce punem pe masa. Asa se face ca avand in gand painea bunicilor si cea mai buna pizza pe care am mancat-o vreodata(gasiti detalii aici) m-am hotarat sa imi construiesc un cuptor pentru paine si pizza, dar si pentru alte minuni gastronomice care se pregatesc la cuptor.

 

Pentru ca am petrecut mai mult timp documentandu-ma, desenand si planificand decat construind,  m-am gandit sa va impartasesc si voua informatiile si experienta capatata.

 

 

Tipuri de cuptoare din caramida pentru uz casnic

Sunt raspandite doua mari categorii, cuptoare in forma de dom si cele in forma de tunel, ambele au avantaje si dezavantaje.

Cuptor in forma de tunel, este recomandat mai mult celor care vor sa faca preponderent paine, asta nu il impiedica sa coaca fara probleme si pizza( cu niste mici dezavantaje)

avantaje:

  • e cel mai rapid de construit, se poate zidi intregul cuptor intr-o singura zi(cu ajutoare pentru preparat mortarul, inmuiat caramizile in apa, etc)
  • este mai ieftin decat cel dom
  • nu necesita prea multe cunostinte de zidarie
  • se construieste pe un cofraj de placaj care este sacrificat prin ardere, zidirea pe un sablon este foarte rapida si practic merge de la sine, tot ce trebuie facut este sa asezi caramizile una langa alta cu adeziv intre ele, ca intr-o constructie Lego™

dezavantaje:

  • forma de “vagon” care nu este foarte estetica pentru un cuptor de gradina
  • existenta in colturile vetrei a unor “puncte moarte” unde caldura nu se distribuie uniform.
  • greutatea cupolei nu este uniform distribuita pe vatra, coroborata cu dilatarea/contractarea neuniforma data de punctelor moarte se creeaza contextul perfect pentru aparitia crapaturilor si pentru subrezirea constructiei in timp.
  • datorita formei vetrei este mai putin pretabil pentru copt pizza intensiv, nu e insa nicio problema daca coci pizza una dupa alta.

Dupa ce am cantarit indelung am ales sa construiesc pe cel de tip dom, sau Pompeii cum mai este cunoscut, designul lui este similar cu cel al cuptoarelor folosite in orasul de langa Napoli, inainte ca acesta sa fie acoperit in cenusa si lava.

Cuptorul in forma de dom, se preteaza atat pentru pizza cat si pentru paine in egala masura. Pentru a coace exclusiv pizza trebuie “tunat”, tavanul se coboara mai mult spre vatra, pizza se va rumeni mai rapid insa o paine coapta in el o sa aiba o coaja prea rumenita/arsa, inainte de a fi coapta corect la interior.

Avantaje:

  •  distribuirea uniforma a caldurii pe care o reflecta caramizile cupolei spre vatra datorita formei semisferice
  •  greutate a structurii uniform distribuita pe baza, ceea ce duce la mai putine crapaturi aparute in timp si la sanse foarte mici( zero daca e zidit cum trebuie) sa se prabuseasca vreodata. Cuptorul se dilata/contracta la fiecare utilizare, daca vatra si cupola se incalzesc si se racesc uniform, probabilitatea aparitiei fisurilor este mai mica

 

  • Un alt avantaj este dat de eficienta energetica, caldura este in esenta o radiatie electromagnetica iar forma parabolica a domului e un avantaj in reflectarea undelor electromagnetice in interiorul cuptorului, ceea ce duce la un consum mai mic de lemne, la o durata mai lunga in care cuptorul isi conserva energia primita un urma arderii lemnelor si la o “bombardare” a painii din toate directiile cu “raze” de caldura. V-am povestit partea asta tehnica doar ca sa ma laud ca mai stiu ceva termodinamica, mamaia avea un cuptor amarat lipit cu pamant si balega si asta nu o impiedica sa faca la el cele mai bune paini si placinte. Singurul motiv pentru care am aes sa construiesc dom si nu tunel este aspectul final si faptul ca mereu aleg calea mai grea cand fac ceva, asa acumulez mai multa experienta cu fiecare provocare intalnita iar satisfactiile sunt pe masura.

Dezavantaje:

  •  trebuie construit cu precizie iar caramizile trebuie “sculptate” pentru fiecare rand in parte, unghiurile dintre caramizi se modifica cu fiecare rand construit asa ca e o munca suplimentara. Pentru cei mai putini pretentiosi se poate zidi fara probleme si fara cioplirea caramizilor, singurul dezavantaj este un aspect mai putin estetic al zidariei din interiorul cuptorului si predispozitia la crapare datorita spatiilor mari dintre caramizi umplute cu mortar.
  • nu se poate zidi tot cuptorul intr-o zi, se zidesc maximum doua randuri de caramizi pe zi, si asta in doua etape, primul rand dimineata si al doilea seara
  • se construieste “in aer”, daca nu se respecta detaliile si etapele constructiei domul se poate prabusi in orice moment al zidirii lui sau, si mai rau, dupa primul foc.
  • datorita formei rotunde a vetrei nu permite o asezare a painilor prea eficienta(asta pentru cei care vor sa faca zeci de paini odata).

 

Gata cu vorbaria, sa trecem la lucruri ingineresti:)

parti componente ale cuptorului:

  • fundatia de beton
  • soclul asezat pe fundatie, cel pe care se va construi cuptorul propriu zis
  • focarul compus din vatra si cupola
  • evacuarea fumului
  • usa
  • izolatia vetrei si a domului

scule necesare:

  • ciocan metal (500 grame)
  • ciocan cauciuc
  • mistrie de zidarie(cu varf cu unghi cat mai mic) si cancioc
  • galeata preparat material
  • ruleta si creion
  • nivela cu bula de aer (poloboc)
  • polizor unghiular(flex). Eu am avut doua, unul cu stand de taiere si unul mai mic pentru diverse alte operatiuni executate “din mana”
  • disc diamantat pentru taiat piatra(cel cu circumferinta intrerupta e mult mai eficient la taieri uscate chiar daca aspectul taieturii nu e atat de estetic, cel cu partea de taiere continua se preteaza la taieri de finete si cu lubrifiere cu apa; nu e cazul aici)
  • discuri abrazive de taiere metal si de slefuit piatra (slefuit, nu taiat)
  • ochelari de protectie si manusi de lucru
  • bocanci de lucru cu bombeu metalic( daca iti cade o caramida de 5 kg pe picior  incaltat in papuci se lasa sigur cu degete rupte si spitalizare)
  • burete si lavete textile
  • cleste, patent
  • bormasina cu burghie de lemn, metal si beton plus varfuri pentru insurubat
  • echer
  • fierastrau electric pentru lemn(circular sau pendular)
  • drisca din burete pentru finisajul exterior, fier de glet.
  • roaba

       

Optional am folosit si alte “scule”:

  • laptop cu acces la Google si care sa poata rula ultima versiune de Sketchup( un soft de proiectare 3D foarte intuitiv, extrem de usor de utilizat si gratuit)
  • imprimanta
  • selfie stick si un telefon ca sa ma pot lauda cu cuptorul :)))

Ce materiale de constructie am folosit:

Pentru fundatie si soclu:

  • ciment si nisip/pietris pentru fundatie, pentru zidit si pentru turnarea placii pe care se va aseza vatra
  • scandura, placaj si OSB pentru cofraje
  • cuie si holtzsuruburi
  • sarma
  • armatura din fier beton pentru fundatie si pentru stalpii de coltur, cat  si pentru placa pe care am asezat vatra.
  • caramizi din BCA

Pentru cuptor:

  • “Unealta indispensabila”-este cea mai importanta unealta pentru constructia unui cuptor de tip dom. Este o “raza” a sferei din care face parte cupola, are un punct de pivotare in centrul imaginar al sferei si la capatul celalalt are o menghina cu care se fixeaza caramizile. In felul asta fiecare caramida se afla la aceeasi distanta fata de centrul sferei imaginare. Fara unealta indispensabila alternativa ar fi sa se construiasca un cofraj din lemn in forma de dom pe care sa se zideasca toata structura, cofraj care sa fie eliminat prin ardere insa este foarte greu sa construiesti o semisfera din lemn:). O alta varianta este construirea unui dom din nisip amestecat cu apa in care s-a dizolvat putin aracet. Dupa ce se intareste se construieste pe el domul si la sfarsit se scoate nisipul pe usa cuptorului afara. Eu recomand unealta indispensabila, am construit-o pe a mea dintr-o tija filetata cumparata cu 3 lei de la Leroy Merlin si o menghina care a costat 4 lei:)
  • BCA de 5 cm grosime pentru subtratul pe care am asezat vatra de caramida. Puteam folosi cu succes si vata minerala bazaltica cu o densitate cat mai mare doar ca se vindea la balot si nu aveam ce face cu placile ramase, am ales bca pt pret mai mic si risipa mai putina.
  • caramida refractara( samota) 250/124/64 mm. Puteam construi si cu caramida arsa, rosie, insa calitatile ei refractare sunt mult mai slabe. Daca intentionam sa fac un cuptor mic( maximum 4 paini sau o singura pizza pe rand), si daca intentionam sa fac paine de doar 5 ori pe an si pizza de vreo 10, puteam folosi fara probleme caramida rosie, e mult mai ieftina. Dezavantajul ei e ca as fi consumat mai multe lemne pt incalzirea lui, iar la un cuptor cu dimensiuni modeste, avand masa termica mica, curba temperaturii e foarte abrupta. Se incalzeste imediat insa la fel de rapid se si raceste.  Am ales sa investesc in caramida refractara si nu in caramida rosie, munca mea ar fi fost aceeasi in ambele cazuri.
  • adeziv pentru caramizi refractare,  se gaseste gata premixat, ambalat la sac de hartie(au la Dedeman, Bricodepot, Leroy Merlin). Eu mi l-am preparat singur, din doua parti praf de samota si o parte ciment portland, am iesit mai ieftin dar daca voi mai construi alt cuptor am sa-l aleg pe cel premixat, ma scuteste de  un efort suplimentar iar economia de bani nu e chiar atat de mare raportat la efortul de a-l prepara singur
  • vata minerala bazaltica( atentie, nu vata de sticla) ideal ar fi fost cea rezistenta la foc insa pentru a nu sari in aer cu bugetul am folosit vata minerala obisnuita( cele rezistente la foc au temperatura de topire mai mare de 1000 grade, cele normale peste 600, adica cu putin peste temperaturile obtinute in cuptor)
  • plasa rabitz, sarma galvanizata.
  • mortar tencuiala pentru “coaja” exterioara, ideal e un adeziv Ceresit CM 11, insa tot de dragul bugetului am luat un tinci de tencuiala ieftin(9 lei sacul de 25kg) caruia i-am mai adaugat niste ciment in plus pt o mai buna rezistenta la intemperii
  • cos de evacuare fum,am ales din inox, mergea si din tabla emailata. Cel mai bun este unul zidit din caramida insa ridica costul si prelungeste timpul de executie. Pana la urma e o chestie de gust, mie mi-a placut mai mult cel cu cos de teava:)
  • usa. Ideal e din tabla cu pereti dubli si cu vata minerala intre ei. Dezavantajul e ca e greoaie, alternativa e o usa dintr-o singura foaie de tabla, usor de manipulat insa devine o poarta de scapare a caldurii din interior. La pizza nu conteaza pt ca pizza se coace cu usa deschisa insa pt paine si restul e buna o usa izolata. Eu am construit usa din tabla de 2 mm iar la interior am pus vata minerala. Manerele sunt din lemn, le-am facut dintr-o coada de lopata
  • Optional am folosit ca material de constructii si un pahar si o sticla cu vin bun, traditia e ca dupa asezarea cheii de bolta(ultima caramida a cupolei, cea care teoretic inchide si sustine intreaga structura ) si apoi la aprinderea primului foc, sa se cinsteasca cuptorul cu o gura de vin, e ca si cum  s-ar naste un copil 🙂

   paine de casa la cuptor pe lemne

Etapele constructiei:

Important! Cel mai bun anotimp pentru construit cuptorul este primavara devreme sau toamna tarziu, soarele e cel mai mare inamic atat al planseului si fundatiei cat si al cupolei. E extrem de dificil sa zidesti la 35 de grade, dincolo de disconfortul tau, mortarul de zidarie se zvanta aproape instantaneu si crapa foarte repede. Din pacate nu am putut sa respect regula asta pentru ca m-am intins foarte mult cu constructia asa ca am stropit zilnic structura cu apa, cu duza de udat gazonul si am acoperit-o cu o prelata intre zidiri. Din cauza caldurii am aruncat mult mortar care se intarea in galeata pana terminam de asezat caramizile pe pozitie. Daca as mai face vreodata alt cuptor as incepe in primavara,  imediat ce s-a topit zapada:)

  • alegerea locului unde se amplaseaza cuptorul. Ideal ar fi fost sa-l pozitionez cat mai aproape de bucatarie sau locul unde se prepara pizza, painea sau ce se mai coace la el. Un cuptor bine construit si in care ard lemne uscate nu ar trebui sa scoata fum pe altundeva decat pe cos insa in functie ce cum bate vantul, de inaltimea cosului, de temperatura de afara etc, s-ar putea sa scoata fum si pe usa. Daca se amplaseaza afara nu e o problema, pentru amplasarea in interior evacuarea trebuie insa construita putin diferit fata de cum am construit-o eu, cu o “palnie” de captare a fumului mai mare.
  • turnarea fundatiei. Cuptorul final poate avea de la cateva sute de kilograme la mai bine de 2 tone in functie de dimensiuni si materiale folosite, fundatia nu era locul unde sa fac economii, daca nu e facuta cum trebuie dupa cateva ploi o sa se incline cuptorul intr-o parte:). Ideal ar fi sa aiba macar 30 cm adancime sub nivelul zero (nu am respectat asta din pacate), musai armata cu fier beton si plasa “de buzau”. Armatura nu e un moft, betonul are foarte multa apa in el pe care o pierde in timp, in cazul fundatiei si a planseului cuptorului procesul e grabit de caldura care se propaga de la focar la intreaga structura, daca armarea nu e facuta cum trebuie apar crapaturi care la randul lor duc la craparea domului. Betonul l-am preparat dupa reteta pentru fundatii pe care am gasit-o scrisa pe sacii de ciment, pentru ca nu am avut cu ce sa vibrez am folosit ciocanul de cauciuc cu care am lovit cofrajul pentru a elimina aerul din compozitie si pentru o distribuire uniforma a acestuia.
  • armatura. Indiferent daca alegeam soclu pentru cuptor integral turnat din beton sau varianta cu caramida, bca sau boltari, la colturile fundatiei trebuiau integrati din etapa de armare si bucati de fier beton pentru pilonii verticali. Eu am ales varianta cu stalpi la colturi si zidarie din bca, nu stiu cu cat e mai ieftin decat betonul dar sigur e mai rapid. Armatura soclului am facut-o din  bare de fier beton de 20 si 16, nu e o regula, asta aveam pe acasa ramas de la alta constructie, ideal e sa se armeze in cruce, cu legaturi cu sarma la intersectii.
  • planseul l-am turnat pe un cofraj de lemn (tego, osb sau placaj de constructii). Mare atentie la planseu, daca la fundatie se poate pune fier beton+plasa de buzau, la planseu intreaga armatura trebuie sa fie din fier beton legat cu sarma( in niciun caz sudat). Pare o constructie exagerata pana acum insa lucrurile stau asa: planseul se incalzeste de la vatra, nu imediat ce s-a aprins focul, insa dupa un timp izolatia de bca sau vata minerala lasa sa treaca caldura spre planseu, daca acesta nu e armat cum trebuie se dilata si crapa. Si nu crapaturi mici sub un mm ci unele in care bagi creionul sau degetele. Asta duce la ruinarea cuptorului, chiar daca nu se prabuseste(sau nu imediat) in timp toata munca o sa ajunga un mare morman de caramizi, am ales sa nu ma joc cu betoanele, un cuptor bine facut dureaza mult dupa ce noi o sa-i spunem adio vietii, n-am vrut sa risc sa fiu injurat de urmasi:)). Daca vizitezi Napoli mergi si viziteaza si ruinele Pompeiului, acolo o sa vezi un cuptor dom din care m-am inspirat si eu, daca al lor a rezistat peste 2500 de ani eu sper ca al meu sa reziste macar pana la prima colonizare a Pamantului de catre extraterestri:)
  • dupa uscare, pe planseu am asezat “patul” de bca  pe care am zidit vatra. Adezivul(Ceresit CM 11 , merge si altceva similar) l-am intins cu un piepten cu dinti pentru a avea o suprafata de contact(si transfer termic) cat mai mica cu planseul. Danturarea stratului de adeziv ajuta si la egalizarea diferentelor de grosime ale bca-ului prin baterea cu ciocanul de cauciuc. Etapa asta am facut-o la poloboc, am facut prin batere usoara corectiile acolo unde au fost necesare, pentru a rezulta o suprafata perfect plana. De ce perfect plana? Poate vreau sa fac sarmale la vas roman, poate bag o tava cu o pulpa de miel stropita cu putin vin, daca vatra e inclinata sosul/zeama se duc intr-o margine a tavii lasand bucata de carne sa se arda si sa se lipeasca de tava. Sau nimic din toate astea, trebuie sa fie plana pentru ca ori construim ori ne batem joc:)
  • asezarea vetrei de caramida. Peste patul de bca am asezat caramida vetrei. Sunt mai multe modele de a aseza caramida in functie de preferinte estetice, trebuie sa fie insa intercalate pentru a “rupe” liniile de dilatare. Intre vatra domului si vatra gurii cuptorului trebuie sa existe o linie de rupere termica care sa nu lase caldura din cuptor sa migreze catre exterior prin intermediul vetrei. Acel sant ajuta si sa nu se dilate inegal vatra, partea din interior ajunge la cateva sute de grade in timp ce afara sunt maximum 50 de grade, de aici apar forte care duc la crapaturi. linia de rupere termica se poate realiza direct din zidirea vetrei(cum am facut eu) sau pentru cei mai lenesi se poate zidi totul dintr-o bucata, dupa care se taie cu flexul cu discul diamantat acea linie.
  • Am identificat centrul domului cu ruleta, am batut acolo un cui in BCA si cu o sfoara si un creion am trasat conturul interior si exterior al domului. Dupa asta am desenat gura de alimentare a cuptorului, care trebuie sa aiba latimea interioara de minimum latimea unei tavi de friptura sau diametrul unei pizza medii. Cuptorul meu are diametrul interior de 116 cm si permite coacerea simultana 18-20 de paini cu diametrul de 22 cm( gasiti aici un tool online care va poate ajuta sa calculati cate pizza sau paini se pot aseza pe vatra). Am preparat apoi mortatul refractar(trebuie sa fie cat mai moale, bca-ul e foarte poros si absoarbe foarte multa apa), am umezit patul de bca cu apa pana nu mai absoarbea deloc, am lasat cateva minute sa se zvante si am intins cu pieptanul mortarul refractar in strat uniform, dar fara sa se depaseasc diametrul exterior al domului desenat cu creionul mai devreme. Am asezat caramizile vetrei  intercalate la jumatate din lungime, in felul asta fortele aparute in urma dilatarii se distribuie uniform. Cu polobocul si ciocanul de cauciuc m-am asigurat ca toate caramizile sunt orizontale si ca vatra e plana.
  • la cateva zile dupa zidirea vetrei am inceput ridicarea domului. Daca la vatra am folosit caramizi intregi, la dom am zidit cu jumatati de caramida, daca as fi folosit caramizi intregi masa cuptorului ar fi devenit atat de mare incat dura prea mult incalzirea lui si nu se justifica decat daca as fi copt la el foc continuu.
  • primul pas a fost sa fixez uneltea indispensabila in centrul domului, pentru asta am folosit adeziv montage kit,  cea mai simpla metoda era sa insurubez  balamaua pivotanta a tijei uneltei pe o bucata de scandura pe care sa o lipesc de vatra, mi-am dat seama de asta insa cand era prea tarziu ca sa mai fac vreo modificare.
  • gura de alimentare e formata din doua “arcade”, una mai mica pe care inchide usa, si una mai mare care joaca si rol de “palnie” pentru evacuare., am construit pentru ele doua arcade din osb si tabla gavanizata, arcade pe care le-am asezat pe niste pene de lemn, fara pene ar fi aproape imposibil sa se extraga cofrajele fara sa fie distruse. Arcada mai mare are in ea o fanta pentru evacuarea fumului, am construit apoi o reductie de la fanta dreptunghiulara la cosul cilindric folosindu-ma de un cofraj de osb, o cutie goala de vopsea, nisip pentru a umple golurile in care nu am dorit sa ajunga mortar. reductia am turnat-o din mortar refractar in care am adaugat si var pentru a nu crapa. Formula de calcul a gurii e simpla, latimea ei nu e critica insa inaltimea gurii mici trebuie sa fie 63% din inaltimea interioara a domului, daca e mai joasa nu mai evacueaza cum trebuie fumul, daca e mai inalta odata cu fumul pierde si caldura. Initial am crezut ca e o gluma insa dupa ce am citit zeci de povesti in care oamenii au neglijat aspectul asta am zis ca decat sa reinventez roata mai bine respect proportiile.
  • dupa zidirea arcadelor lucrurile merg relativ simplu, la fiecare rand de caramida trebuie cioplit din colturile interioare pentru ca pe masura ce se micsoreaza diametrul fiecarui rand zidit caramizile devin tot mai ascutite.
  • caramizile trebuie intercalate pentru a preveni craparea zidului, pentru a obtine asta e nevoie din cand in cand sa se intercaleze cate o jumatate de latime de caramida pentru a compensa diferentele.
  • caramizile trebuie inmuiate in apa cel putin 5 minute iar mortarul refractar trebuie sa aiba o consistenta de smantana, chiar daca aparent e prea subtire,  in cel mult 30 de secunde apa din el incepe sa fie absorbita de caramizi si se creeaza un efect de vacuum care “lipeste” caramida de zid. Din cand in cand am sters surplusul de mortar de la interior cu un burete umed, nu e doar estetic ci asa se previne ca in timpul coacerii, anumite bucati de mortar desprinse din tavan sa cada peste paine, placinta sau pizza:)
  • exteriorul domului poate fi acoperit si el cu mortar refractar in timpul zidirii (asta adauga masa in plus focarului ceea ce se traduce intr-o capacitate mai mare de retinere a caldurii) insa nu e obligatoriu, eu am facut asta pentru ca nu imi place sa reutilizez mortarul in exces pentru ca isi pierde o parte din proprietati, am preferat sa il intind pe exterior.
  • pe masura ce am avansat cu zidirea domului pozitia in care stateau caramizile era din ce in ce mai apropiata de verticala, asta s-a tradus intr-un timp de lucru mai indelungat, fiecare caramida trebuiea sa stea prinsa in menghina mai multe minute inainte de a fi desfacuta. Am acordat o mare atentie la presarea caramizilor, e ok sa se ciocaneasca de sus in jos (impingand caramida noua pe zidul deja construit) insa cu foarte mare grija la ciocanirea in lateral, inspre caramida anterior zidita, e foarte usor sa rupi priza pe care a facut-o aceasta. Daca cumva se intampla, trebuie data jos caramida a carei mortar a crapat, curatata si pusa la loc, altfel va fi ca o masea stricata care va duce sigur la crapaturi foarte mari in dom.
  • Dupa terminarea zidariei domului si a gurii de alimentare si evacuarea a fumului am baut un vin. apoi am lasat cuptorul invelit in paturi si presuri cateva zile, timp in care l-am udat pentru ca era canicula, e o etapa care e de evitat insa din pacate eu nu am avut alternativa. Etapa asta e necesara pentru a lasa cuptorul sa piarda apa treptat pentru a evita crapaturile, dupa ce se pune invelisul exterior e mai greu sa “transpire”.
  • dupa zvantarea zidariei am inceput constructia izolatiei exterioare. Primul strat de izolatie l-am realizat din vata bazaltica cu densitate mare si grosimea de 5 cm. pentru ca e foarte rigida i-am facut mai multe taieturi care sa ii permita mularea pe forma domului, am tinut-o in loc cu sarme ancorate de cuie batute in BCA-ul de sub vatra de caramida. Peste primul strat am asezat o patura de vata minerala cu densitate mai mica, strat pe care l-am fixat cu ajutorul plasei rabitz, la fel, ancorata de cuiele de pe circumferinta domului
  • dupa ce am invelit intreaga structura exterioara a cuptorului in vata minerala si plasa am inceput tencuirea. Aici e o provocare, daca materialul e prea bogat in apa curge de pe plasa pentru ca spre deosebire de atunci cand e aplicat pe un zid, apa e putin probabil sa fie absorbita de vata, drept urmare o sa curga. Daca are prea putina apa nu adera si cade. Cea mai buna metoda e ca apa sa se adauge din aproape in aproape in material, iar testul este ca atunci cand se intinde cu drisca materialul, acesta sa devina lucios si umed dar fara sa iasa la suprafata din el apa( cum se intampla cu untul ieftin intins pe paine). “Coaja” exterioara am realizat-o din 3 straturi succesive cu distanta de timp mica intre aplicari( daca un strat se usuca urmatorul nu mai face priza la el), am ajuns la o grosime totala de 10-12 mm. Finisajul final l-am realizat cu o drisca cu burete  si cu o laveta de microfibra inmuiate in apa.
  • dupa o saptamana de uscare a “cojii” am vopsit-o cu lavabila de exterior si am aprins primul foc. Motiv pentru care am mai baut niste vin:) Aici cu primul foc”de uscare” m-am luptat cu felul meu de a fi si din pacate am pierdut batalia:) Dupa ce am citit experientele a zeci de oameni care si-au construit cuptoare similare concluzia e ca trebuie facut zilnic un foc foarte mic in cuptor, timp de o saptamana sau mai mult, foc care la inceput e ca o flacara de aragaz de mic, urmand ca dupa a 5-a zi sa se creasca in intensitate insa treptat. in felul asta apa se evapora incet fara ca sa se creeze presiune de abur care in incercarea lui de a iesi afara sa produca fisuri. Am rezistat cu focul zi de zi vreo trei zile dupa care am crescut brusc pentru ca imi era pofta sa fac pizza:) M-am ales cu o fisura in dom si cateva la coaja, nimic ingrijorator insa puteau fi evitate. Cel mai tare mi-am fisurat orgoliul:)
  • dupa ce l-am ars pana a pierdut toata apa din zidarie am mers la moara, am macinat grau din care am framantat cateva paini pe care le-am copt pe vatra. Cea mai buna paine mancata de mine, framantata de mine, coapta in cuptorul facut de mine, cu focul aprins cu cremene si amnar de mine! Bine, avea coaja cam tare, nu a crescut suficient, am pus cam putina sare dar tot cea mai buna era:)

Mai sunt foarte multe de povestit, am obosit mai mult la scris decat lucrand la cuptor, mi-am dat seama acum ca imi era mult mai usor sa fac un video cu fiecare etapa, la constructile viitoare asa voi face:)

Ce greseli am facut si ce am invatat din proiectul asta:

  • am proiectat si construit un cuptor prea mare, 20 de paini e cam mult iar pentru pizza ma descurcam si cu unul pe jumatate ca diametru
  • l-am construit invecinat pe doua laturi ale soclului cu o casa si un gard, e foarte greu sa zidesti cocotat pe scari, scaune, e aproape imposibil de tencuit intr-un spatiu de cativa centimetri cat aveam liberi intre zidul casei si dom. Daca l-as fi departat cu 50 de centimetri mi-as fi usurat farte mult munca.
  • vara e cel mai prost moment din an pentru inceput un cuptor, e cald, crapa mortarul, se usuca prea tare peste noapte si crapa zidul(dupa asta trebuie desfacuta caramida cu caramida si luat de la zero). l-as incepe toamna tarziu, sa mananc in pauze nuci cu sare, sa beau must proaspat iar in boxe sa-mi cante Surorile Osoianu 🙂
  • palnia de captare a fumului de regula trebuie sa fie mai adanca, eu din motive estetice si de buget am construit-o dintr-un singur rand de caramizi in loc de doua, motiv pentru care nu tot fumul iese pe cos, o parte o ia pe calea mai scurta, direct pe usa afara
  • usa e cam grea si nici nu am loc unde sa o asez aproape de gura, de fiecare data cand o deschid pierd caldura pretioasa din cuptor, am in plan sa o imbunatatesc cu o balama articulata cu un brat lung.
  • am neglijat stergerea de mortar in exces a interiorului domului in timpul zidirii, dupa ce a fost gata a trebuit sa ma bag in el cu fata in sus si cu o perie de sarma si un spaclu, pe langa ca am inghitit praf si mi-a intrat in ochi, fiind un mortar bogat in ciment, nu am reusit sa curat asa cum ar fi trebuit fiind foarte dur. In etapa de zidire ar fi fost floare la ureche sa trec din cand in cand cu un burete ud.
  • l-am asezat cu gura de alimentare catre Est, directia din care acolo unde l-am construit bate cel mai frecvent vantul. Ideal e sa fie asezat la adapost sau cu vant din spate, vantul care bate inspre gura de alimentare ravaseste foarte tare flacarile si fumul

       Buget:

  • caramizi refractare 200 bucati  x 3,5 lei bucata=700 lei
  • praf samota 2 saci x 60 lei buc=120 lei
  • ciment pt mortarul refractar 2 saci x 20 lei=40 lei
  • ciment pentru turnat planseu si fundatie 10 saci x 20 lei= 200 lei
  • nisip si pietris. nisip gratis de la raul arges, pietris de la statia de balast 100 lei plus nisip de 50 lei estimat
  • BCA  600/75/200 pt soclu 25 bucati x 4 lei buc= 100 lei
  • BCA pt vatra 600/50/200 10 buc x 3,50=35 lei
  • fier beton-din resturi ramase de la alta constructie insa estimat vreo 100 lei
  • caramizi rosii Brikston pentru arcada de jos 30 buc-primite cadou insa cost estimat 50 lei
  • cos inox 50 lei
  • tabla 2 mm pentru usa-cadou- estimat 60 lei
  • lavabila o galeata 10 kg 70 lei
  • tinci pentru coaja 6 saci x 10 lei=60 lei
  • scandura si osb pt cofraje 100 lei
  • suruburi, cuie, plasa rabitz 100 lei
  • vata bazaltica 5 cm 70 lei
  • vata bazaltica sul 5 cm 80 lei
  • am cumparat si discuri de taiat si slefuit, manusi, ochelari protectie, masca de praf, drisca de burete si inox plus alte maruntisuri de vreo 300 lei

total materiale =2385 lei.

P.S. anul trecut am mers in vizita la Govora unde am vazut pentru prima oara licurici. In timp ce ma plimbam prin parc cu ochi pe sus dupa licurici m-am impiedicat de o caramida. fiind intuneric nu am vazut in ce m-am lovit insa a doua zi cand ma plimbam in parc am descoperit, era o caramida refractara, fabricata in 1976:) un semn, din ea am facut cheia de bolta a domului

P.S.2 anul trecut am fost in Delta Dunarii la o plimbare cu caiacele, am gasit pe una din insulele pe care am oprit sa mancam o alta caramida refractara, al doilea semn:) am carat-o dupa mine in caiac tot timpul, din ea am inchis bolta arcadei gurii cuptorului.

P.S. 3 Nu sunt mare fan selfie insa m-a prins, cat lucram la cuptor baietelul nostru o tot intreba pe mami unde e tati, asa ca din cand in cand le mai trimiteam cate o poza cu ce faceam in momentul respectiv. Oricum, pot sa ma mandresc cu faptul ca mi-am facut un selfie si in interiorul cuptorului, cati se intalnesc cu sansa asta?:))

P.S.4 Mi-am cumparat un termometru pentru cuptor, costa vreo 25 de lei insa dupa ce am ars sau nu am copt suficient niste sarje de paine sau cozonaci am zis ca mai bine ma iau dupa termometru:)

P.S. 5 Am facut sute de fotografii si tot am scapat o groaza de etape importante in constructie, acum cat vad cat de lung a rezultat textul si cat de mult mi-a luat sa il scriu imi dau seama de ce noul trend este video, editam 10 filme pana acum, la urmatoarele mestereli o sa incerc sa filmez in loc sa fotografiez:)

 

 

 

 

2 Comments on Mi-am facut cuptor din caramida

  1. Superb, felicitări, mai că mi-ai dat și mie curaj!

    O întrebare, cât timp îi ia vetrei să se încălzească, înainte să te apuci să bagi o pâine. Iar pâinea, cât stă înăuntru până e gata?

    • depinde cat de tare te grabesti. daca vrei sa o incalzesti rapid(30 de minute) bagi lemne de stejar ca cele pentru gratar/centrala sparte mai mici si fac o valvataie mai mare, dezavantajul e ca o mare parte din caldura iese pe cos odata cu fumul. daca vrei pe economie faci un foc mai mic pe care il intretii din cand in cand aruncand cate un lemn, cu jumatate din lemnele arse in varianta rapida ajungi la acelasi rezultat dar dublu ca timp. painea sta cam 30-45 minute dupa ce e incalzit cuptorul, cu cenusa si jarul scoase afara din cuptor. eu am facut un mastodont, pentru tine la curte unul de 70 cm in diametru e ideal, intra in el o pizza(pizza sta cam 2 minute maximum in cuptor) sau vreo 3-4 paini. spor la construit!

Leave a Reply

Your email address will not be published.


*